duminică, 23 iunie 2013

Rabdare...

Ramai uimit cat de repede trece timpul, mai ales in agitatia gandurilor si a pasilor pierduti...
Ramai ingandurat in momentul cand simti ca persoana pe care o iubesti atat de mult spune "STOP" sau pune pauza la ceva ce speri sa durere o eternitate....E acel moment cand ajungi in pragul disperarii si la poarta ta bate nebunia, incercand sa te ademeneasca spre un taram necunoscut tie....
Atunci, apare Dumnezeu.
El este speranta noastra si a mea...
Din nefericire, m-am cam indepartat de aceasta viata a mea,  de viata blogului meu si cu tristete si mai mare (rusine sa imi fie) spun ca m-am indepartat cam de toate lucrurile care ma faceau odata cea mai buna.
A trecut un an frumos....a trecut un an prea frumos pentru mine.
Experiente noi de viata, prieteni noi, oras noi, viata noua....totul s-a intamplat atat de repede incat abia acum, cand am ajuns din nou acasa pentru trei luni, realizez cat de multe lucruri s-au intamplat si s-au schimbat.
Facultatea, fara indoiala, este cea mai frumoasa parte a vietii mele. Este ceva ce traiesc la intensitate maxima si nu pot sa zic ca nu te schimba. Pe mine m-a schimbat, caci am dobandit noi cunostiinte in domeniu si etc...etc...nu sunt cea mai buna din an si nici nu ma laud ca vai, draga eu sunt cea mai importanta si voi, restul, ei bine, sunteti voi si nu vreau sa va aud sau nu cumva sa indrazniti sa va uitati la mine :)))
Ceea ce imi face o deosebita placere este faptul ca pot sa spun ca sunt la cea mai tare facultate din tara si abia astept anul II. Colegii sunt OK, talentati si tare frumusei :)
Orasul....Iasiul e frumos, chiar daca o sa fie unii care vor spune ca este urat. Fiecare are dreptatea lui. Iasiul este inima Moldovei, plin de istorie, parfum, idile, tei, multi studenti, parcuri pline de oameni aproape fericiti, multe spitale si multe Biserici, masini care te trezesc de dimineata si iti fac ziua mult mai buna, semafoare, autobuze si tramvaie care te fac sa intarzii la cursuri din cauza aglomeratiei (aici este si vina mea pentru ca ma pornesc cu greu de la camin - mereu ai cate ceva de facut care nu are nici o legatura cu facultatea) => definitia mea in ceea ce priveste orasul meu adoptat. De asemnea, este orasul in care poti trai o iubire din plin.
Prietenii - ce ne-am face fara ei? Without true friends? Ei bine, desi acest concept mi-a fost sters din minte cu doar o luna si ceva in urma inainte de a incepe facultatea, vreau sa stiti ca intr-adevar, exista! Chiar nu credeam ca Dumnezeu imi va scoate in cale persoanele potrivite la locurile potrivite. Oare sa le numesc? Imi e tare frica sa nu se supere sau sa nu se simta prost, desi ma cam indoiesc....Roxana, Teodora, Adrian, Marian....
Am trecut prin momente tare tensionate si grele...le regret, dar e prea tarziu. Ei au fost langa mine mereu si inca sunt. Mi-ar placea sa imi ierte orgoliul, incapatanarea si determinarea de a face lucrurile numai dupa felul meu.
De asemenea, nu putem uita momentele frumoase. Cu ele mergem mai departe, lasand in urma cele rele sa se spele. De ar fi sa vorbesc despre ei, despre fiecare in parte, mi-ar lua mult timp pentru fiecare dintre ei este diferit si fiecare are propria poveste de viata, din care inveti sa te maturizezi....trebuie doar sa asculti cu atentie. Ei sunt inima mea la Iasi si tot ei imi dau lectii de viata in fiecare saptamana. Sper sa nu fie invatat din lectiilor prea tarziu si sa nu ii pierd.
"Imi sunteti prea dragi!"
Revenind.....
Rabdarea e cea mai importanta si toate lucrurile trebuie facute cu cap. Sper sa am timpul si curajul necesar de a continua sa va impartasesc din ceva ce am trait eu, pe pielea mea, acolo, undeva, unde cred ca imi este bine. 
Acasa....acum sunt acasa si e locul cel mai drag mie. Sunt abia invatacel la acest capitol, caci m-am dezvatat de rutina de aici :) unele lucruri chiar imi par noi si fiecare pas este important.
Acasa este locul unde invat sa am rabdarea pe care am pierdut-o odata, invat sa am rabdare cu mine, rabdare cu cei din jurul meu
Acasa este locul in care invat cum sa impartasesc rabdarea dobandita si cu altii. 
Acasa este locul unde sunt mai aproape de Dumnezeu. Cu ajutorul Lui invat cum sa pastrez in mine cele mai bune sentimente si sa alung toate intentiile rele.
Invat...invat si invat pentru ca ar fi pacat sa dau cu piciorul la ceva ce stiu ca nu voi mai avea niciodata.
Si de tot ce am nevoie este....rabdare.