vineri, 30 decembrie 2011

Multumiri

Pentru ca nu stiu cand voi mai posta pe blog (cel mai sigur la anul), vreau sa va urez din partea mea un calduros

La multi ani!!!

Dar, in mod deosebit vreau sa amintesc persoanele care au fost alaturi de mine in acest an, care m-au ajutat si mi-au vizitat blogul:


Si toti ceilalti care au trecut nevazuti pe blog.
Multumesc foarte mult si ne mai auzim!!!

miercuri, 28 decembrie 2011

Scrisoare de ADIO!

Dragul meu,


        Nici macar nu stiu cum sa incep o asemenea scrisoare, nu pot spune decat ca imi pare rau. Esti furios pe mine, dezamagit de mine si de tot ce ma inconjoara. Esti dezamagit de sufletul meu si de iubirea mea.                
        Crezi ca te-am lasat in pace pentru totdeauna.
       Nu pot sa neg ca lucrurile o sa fie diferite. Cred ca m-as simti la fel. Ai tot dreptul din lume sa fii suparat. Ai tot dreptul sa fii dezamagit. Banuiesc ca ti-am castigat sentimentele pe care le ai, si scopul meu nu e sa incerc sa inventez scuze patetice sau sa dau vina pe altcineva.
         Tu mereu ai insemnat ceva pentru mine si vreau sa intelegi ca nu ai nici o vina. Uneori, din motive neclare, oamenii comit greseli pe care altii nu le inteleg. Intotdeauna te voi respecta. Mi-ai dat motive sa traiesc fiecare clipa la intensitate maxima.
In ciuda tristetii pe care o simt din cauza ca nu mai suntem impreuna, eu inca cred ca totul va fi bine.
          Stiu ca nu sunt suficiente cuvintele sa te faca sa intelegi, dar vreau sa stii ca eu inca mai cred k darul dragostei. Vreau sa crezi si tu in el. Meriti asta in viata ta, nimic nu se implineste mai mult decat dragostea.
          Sper ca in inima ta vei gasi un mod de a ma ierta ca nu mai sunt in viata ta. Nu trebuie sa fie acum sau curand. Dar vreau sa stii asta: cand vei fi pregatit te voi astepta cu bratele deschise. Aceea va fi cea mai fericita zi din viata mea.
Te iubesc.

A ta,
Ioana.

Si gata! Acesta este finalul meu!
NEXT!!!!!!!
Acum, din acest moment, am incetat sa ma mai tin de trecut si de fantomele lui.
Viitorul ma intereseaza cel mai mult!
Daca ma va ierta vreodata, vom vedea (desi nu prea cred) si as fi foarte bucuroasa.
De acum inainte, PROMIT sa vin la voi numai cu zambete si fericire!!!
Va pup dragilor si numai bine.

Un mic SFAT? (pentru fete):
NICIODATA sa nu PLANGETI pentru BAIETI. Nu cred ca se merita. (va spun din propria experienta).

Caută iubirea

Aveam un vis                            Ceva îmi spunea
Şi în vis visam                           Caută iubirea
Că sunt în abis
Şi tot căutam....

Dar orice găseam                     Ceva îmi spunea
Era foarte puţin                        Caută iubirea
Eu mă mulţumeam
Dar era doar un chin

Atunci m-am hotărât                Ceva îmi spunea
Să caut dragostea                    Caută iubirea
M-am săturat să fiu târât
Prin noroi, până vad o stea

Zburam din floare în floare
Bucuros după nectar
Dar nu-mi dădeau culoare
Miroseau plăcut dar acum...
zac într-un sertar

Pentru că ceva îmi spunea
Să caut dragostea, iubirea
Când credeam că o găsesc
Mă pierdeam încercând să
mă regăsesc

marți, 27 decembrie 2011

Suflet gol



Ai crezut intr-un om
Si i-ai daruit,
Tot ce aveai mai bun in tine, 
Nu stii de ce v-ati despartit
Cui sa ceri ajutor,
Nu te plangi oricui
Nici pe el nu-l chemi sa vada
C-a lasat in urma lui...

Suflet gol....

Cand pierzi tot ce ai avut
Uiti si cine esti,
Nu poate nimeni sa te ajute
Cu tine insati doar vorbesti!
Stai in casa si plangi
Esti a nimanui
Din orgoliu nu-i vei spune,
C-a lasat in urma lui ... 

Suflet gol...

Prietenie..

Wall photos    Suntem in a treia zi de Craciun si pentru ca atat eu, cat si Kyky am avut niste postari mai triste, sa spun asa, ne gandeam sa inveselim atmosfera. Stand de vorba pe mess, am constientizat ca ne intelegem super bine.
Eu si cu Irina (Kyky meu) suntem:
AMICE
PRIETENE
SURORI
COLEGE
PARTENERE
   Eu ii sunt Irinei, cea mai mare FANA si AVOCATA.  Era sa uit, mai nou sunt si SECRETARA.


Poza si postarea facute de Kyky si continutul scris de Ioana

Ultimul Cantec

“Viata seamana mai mult ca un cantec.
La inceput e misterul, la sfarsit e confirmarea, dar la mijloc sta intreaga emotie care face sa merite totul.  
Pentru prima oara in luni de zile, nu am simtit deloc durere, pentru prima oara dupa ani intregi, stiu ca intrebarile lui au raspunsuri.
Intelese, in sfarsit, ca prezenta lui Dumnezeu este peste tot, in orice, si ca oricine o poate simti intr-un moment sau altul. Era prezent aici si acum, in timp ce fiica lui interpreta cantecul lor, ultimul cantec pe care il vor mai impartasi vreodata. In retrospectiva, se intreba cum de putuse trece cu vederea ceva atat de incredibil de evident.
Dumnezeu, intelese brusc, era dragostea in forma ei cea mai pura, si in aceste ultime luni petrecuse cu copii lui, simtise atingerea lui Dumnezeu la fel de sigur cum auzise muzica revarsandu-se din mainile lui Ronnie.”

Capitolul 36 – Steve din „Ultimul cantec”


         Astazi, ceva din mine s-a rupt. E ceva ce niciodata nu se va mai reintregi. Asta stiu sigur... Am ales acest citat pentru ca intr-un fel ma reprezinta si este foarte frumos. In doua zile am citit cartea „Ultimul cantec” scrisa de Nicholas Sparks si astazi am vazut filmul.
        Atat filmul, cat si cartea sunt foarte frumoase. Recomand cu mare placere, mai putin persoanelor care o legatura aparte cu cartile. De ce? Am patit-o pe propria piele... Aseara, nu m-am mai oprit din plans. Si azi cateva mici cristale si-au facut aparitia pe obrazul meu.
       Nu e o rusine sa plangi!
    

luni, 26 decembrie 2011

Oameni..!

   Cum ziceam, ori am eu nevoie de un doctor, ori au anumite persoane nevoie de un psiholog. Nu spun prea multe pentru că nu vreau să îmi plâng de milă, sunt genul care suferă în linişte. Dar când suferă, nu se lasă până nu stoarce şi ultima lacrimă. Dar măcar plânge singură, nu cu alţii spunându-i că o să fie bine, chiar dacă ştiu că nu aşa e. Asta urăsc cel mai mult, să ştii. Aaa, da, am uitat să specific. Sunt sătulă de oameni. Nu de voi, dragilor, de anumiţi oameni care îmi provoacă lacrimile. 
   Aaaa! Mă scuzaţi că am uitat de asta!!! Şi eu sunt om, şi nu vă puteţi închipui cât de vulnerabilă sunt! Credeţi că sunt puternică? Vă înşelaţi, sunt mult mai slabă decât las să se vadă! Acum, lăsaţi-mă să sufăr!

Intrebare :)

Buna!!!!
Sarbatori fericite inca o data!!!!
Am si eu o mica intrebare. Cine vrea sa citeasca urmatoarea mea poezie? :)

Pentru  ca m-am molipsit si eu cu faza cu commurile,  la 7 pareri de-ale voastre, poezia va va fi servita calduta!
Zi perfecta!

sâmbătă, 24 decembrie 2011

3 melodii de Craciun

Hello people!!!
Ce faceti?
Eu fac minunat, mai ales pentru ca mai sunt cateva ore si plec la colindat impreuna cu dragii mei colegi de clasa!
Sunt super incantata!
Acum, in pragul Craciunului, ma gandeam sa va ofer totul celor mai frumoase melodii de Craciun (in opinia mea).
Am ales aceste piese pentru ca le ador, dar piesa de pe primul loc are ceva special, care ma face sa o ascult in fiecare zi, cel putin o data.

LOCUL I



LOCUL II




LOCUL III



Craciun fericit tuturor!!!!!!!!!!

vineri, 23 decembrie 2011

Publica-ti one shot-ul in volum

Iti place sa scrii one shot-uri?
Biblioteca Prafuita iti ofera posibilitatea sa iti publici creata ta in volumul 10 autori, 10 povesti

Leapsa de Craciun ( de la Kyky:*)

Vreau sa ii multumesc foarte mult lui Kyky (Irina) pentru ca s-a gandit si la mine si mi-a facut acest minunat cadou de Craciun: o LEAPSA

1.      Un banc despre (Mos) Craciun:

@. Mos Craciun vine la copiii din Somalia: 
- De ce sunteti asa de slabi, dragii Mosului? - Pai daca nu mancam.... - CINE NU MANANCA, nu primeste cadouri...
b.  Doua blonde hotarasc sa mearga in padure sa-si caute un brad de Craciun. Dupa cateva ore de cautare una dintre ele ii spune celeilalte: 
- Asa nu mai merge! Eu propun sa luam primul brad care il gasim... indiferent daca are globuri sau nu!!

2.      Sa spunem ca ti se indeplinesc 3 dorinte in ziua de Craciun, ce dorinte ai vrea sa iti fie implinite?

Pai, sincer, cred ca as vrea sa imi petrec prima zi de Craciun alaturi de familie si prieteni. (prima dorinta). A doua zi de Craciun mi-ar placea sa o petrec in intregime alaturi de iubitul meu. (a doua dorinta). Atat!

3.      Ce cadouri ai vrea sa primesti?

Nu vreau nimic. Am de toate!

4.      Poti sa alegi sa ti se faca un cadou de la o persoana iubita, dar nimic material. Ce ai alege?

Simpla ei prezenta ar fi mai mult decat suficienta!

5.      Mai crezi in Mos Craciun?

Mereu si totdeauna!

6.      Ai facut vreodata ingeri in zapada?

Fac ingeri de zapada in fiecare an. E o placere deosebita.

7.      Unde iti petreci Craciunul si cu cine?

In fiecare an, imi petrec  Craciunul alaturi de familie si prieteni. Cum suntem o familie mare :)) parintii si prietenii de familie sunt nelipsiti.

8.      La ce varsta si cum ai aflat cine iti lasa cadouri sub brad?

Hmmm, chiar nu tin minte. Serios!

9.      Impodobesti tu bradul?

Sigur! Alaturi de prieteni!

10.  In sufletul tau, mai exista spiritul sarbatorilor?

Intotdeauna va exista spiritul sarbatorilor in sufletul meu, pana dincolo de moarte.

11.  De Craciun, iti place sa dai sau sa primesti?

Imi place sa dau, dar sa si primesc. De ce sa mint? Imi place mult sa fac surprize placute prietenilor.
Imi place sa le vad fata plina de mirare tuturor celor care primesc cadourile din partea mea. Este o satisfactie si o emotie traita la maxim.
Incercati asta!

Vreau sa urez tuturor un calduros Craciun fericit!
Sa aveti parte de caldura Nasterii Domnului si sa il primiti de Domnul Iisus Hristos asa cum se cuvine!
Sper ca ati fost cuminti si sa primiti cat mai multe cadouri de la Mos Craciun.

Ioana





Saruti si nu-ti vine sa te opresti

A te săruta cu cineva înseamnă a face dragoste cu acea persoană. Fiecare atingere, fiecare scânteie de pe pielea unuia poate fi cea mai mare poftă celuilalt.
Fiecare sărut trebuie să fie la limita decenţei, chiar dacă corpul arată altceva.
Fiecare dăruieşte şi fiecare primeşte acelaşi lucru: o intimitate care trebuie păstrată cu sfinţenie, fără a uita de tot.
"Dacă banii ar cumpăra astfel de săruturi, ne-am dori să fim moştenitori."
Mai ales acel sărut pentru prima dată care indiferent că şti sau nu să săruti, pentru prima dată e mereu diferit. Aştepţi ca celelalte buze să conducă procesul, dar când limba începe să exploreze zona simţi nişte fiori în tine, valul te ia, pur şi simplu eşti în extaz.
Plăcerea de a-ţi muşca buzele, te face să le muşti pe cele ale partenerului de sărut şi uite aşa începe jocul.
Închidem ochii şi ne relaxăm pentru că în asta constă sărutul, doar taci şi sărută, lasă sentimentele să vorbească în locul tău, nu te gandi la alte probleme, pentru că nu mai are nici un farmec.

Sarut viata colorata
Scris de Ioana si Beto

joi, 22 decembrie 2011

Poveşti de Crăciun

   Bună!:) M-am gândit să vă arăt şi vouă o compunere cu care am participat la un concurs de creaţie. Trebuia să fie în temă cu iarna şi să respecte câteva crieterii. Eu sper să vă placă, în sfârşit am reuşit să redau ceva, în stil Nicholas Sparks.:D Enjoy, şi nu uitaţi să îmi lăsaţi părerile voastre în legătură cu acţiunea.



Suflete disperate


    Ce frumos era să ştiu că, atunci când în sfârşit mă voi întoarce acasă din lunga mea călătorie, o să găsesc toate persoanele dragi stând în faţa focului, aşteptându-mă. Şi când voi intra şi mă vor vedea, ochii le vor sclipi tuturor şi mă vor îmbrăţişa, şi îmi vor arăta că mă iubesc şi că le pasă de mine. 
Meio Bit no Flickr – Fotos da Semana (Natal) – Meio Bit    Încă o oră şi avionul va ateriza pe aeroportul Heathrow..Înapoi la înnoratul şi ploiosul oraş Londra. Înapoi la familia şi prietenii care mi-au simţit lipsa. Nu i-am mai văzut de un an, de la Crăciunul trecut, şi asta nu este nici pe departe cea mai rea parte a lucrurilor. Noi -eu şi Jake- ne-am despărţit pe motivul că absenţa mea îndelungată ne afectează pe amândoi. Însă nu l-am putut uita. În fiecare secundă a vieţii mele, ceva îmi aduce aminte de el. Aerul îngheţat semnifică respiraţia lui, soarele de vară reprezintă ochii lui senini..Şi lista poate continua..
   Eu un star pop faimos, el un băiat inteligent şi carismatic. Eu, o miliardară egoistă şi nonşsalantă, el un tip şarmant şi afectuos. Şi totuşi, ne completam unul pe altul şi ne iubeam nebuneşte. Însă ce s-a întâmplat cu noi? Totul se bazează pe adevărul: ochii care nu se văd, se uită. Ocupată tot timpul cu spectacole şi concerte, am pus cariera pe primul loc. Şi încep să regret din ce în ce mai mult decizia luată.
  S-a întâmplat acum 25 ani, în Ajunul Crăciunului. Eram cu mama în bucătărie şi pregăteam faimoasele noastre prăjituri cu fulgi de ciocolată, pe care toată lumea le mânca cu drag. Acelea au devenit un simbol al Crăciunului în familia noastră. Tata şi fratele meu mai mic împodobeau minunatul brad, cu mirifica sa coroană deasă şi verde. Unchiul şi mătuşa pregăteau ghirlandele pentru a înfrumuseţa locuinţa. Instalaţiile sclipeau timide de-a lungul geamurilor îngheţate şi pline de fulgi de zăpadă. Spiritul Sărbătorilor se resimţea în fiecare colţ al inimilor noastre, dar mai presus de toate, inima mea era plină de căldură şi iubire. Ştiam că el trebuie să ajungă din clipă-n clipă, şi că mă va strânge atât de tare în braţe, şi mă va săruta nebuneşte. Îmi era atât de dor de el...
bmth, bring me the horizon, concert, dead, drop - inspiring picture on Favim.com  Era primul meu an departe de casă, într-o lume complet nouă şi periculoasă, de la o vârstă fragedă, de numai 16 ani..Dar eram fericită, îmi trăiam visul şi luptam pentru a salva copii nevoiaşi, pe care îi consideram extrem de nenorocoşi. Făceam ceea ce îmi plăcea, nu ceea ce eram forţată să fac. Parcă a trecut o veşnicie de-atunci.
  În sfârşit, după toate aşteptările mele îndelungate, am auzit un zăngănit de clopoţei şi m-am dus repede să deschid uşa, căci eram covinsă că musafirul meu venise. Şi nu m-am înşelat. Am deschis uşa şi am rămas acolo, nemişcată, pentru câteva momente, holbându-mă la acel chip frumos, angelic. Ochii verzi-albăstrui mari şi pătrunzători mă priveau cu o dragoste infinită, ce nu poate fi exprimată în vorbe. Mâinile lui le-au atins pe ale mele, şi m-au îmbrăţişat cum nimeni altcineva nu o putea face, atât de tandru şi de dulce..I-am zâmbit şi l-am invitat în casă. Îl cunoşteam din şcoala generală, şi aveam o relaţie de 2 ani. Ei bine, acela a fost momentul în care Paradisul meu s-a destrămat definitiv şi toată lumea s-a prăbuşit asupra mea.
  Stătea nemişcat, fără să spună nimic, pe fotoliul din sufragerie. Încercam să privesc prin el şi să văd ce simte, dar îmi era imposibil, părea prea relaxat, iar privirea lui nu trăda nici cea mai mică urmă de regret sau tristeţe. Într-un târziu s-a ridicat, m-a luat de mână şi m-a condus în camera mea. S-a întors cu spatele la mine şi mi-a zis încet, cel puţin în capul meu a durat o veşnicie, nişte cuvinte care îmi vin în minte chiar şi noaptea, indiferent de oboseala care mă apasă:
   -Scumpa mea Natasha, ce ai face dacă eu aş murii? Însă nu am apucat să îi răspund, că a şi continuat: Îţi zic eu. Ai învăţa să îţi continui viaţa, sau măcar ai încerca. Ştiu asta, pentru că aşa aş proceda şi eu. Află ceva, eu sunt deja mort!
   Am rămas şocată la auzul acestor vorbe, însă nu a părut să observe, şi a continuat:
   -Fiecare zi fără tine este mai grea decât supravieţuirea în deşert fără strop de apă. Fiecare minut fără tine este exact ca şi cum aş trăi într-un ocean şi nu aş mai putea ieşi la suprafaţă, pentru a mă bucura de lumina şi căldura soarelui. Fiecare secundă fără tine este sufocantă. Trăiesc într-un mediu în care nu există pic de oxigen şi nu pot respira. Fără tine lângă mine pentru a-mi fi alături este o încercare eşuată de a rămâne în viaţă şi de a lupta pentru a învinge. Nu mă înţelege greşit, te iubesc nespus şi tu ştii asta, dar ochii care nu se văd se uită. Şi inimile care nu sunt alături una de alta ajung să se dezlipească şi să nu mai trăiască la fel ca una singură. Simplul fapt că asta ni se întâmplă nouă, ne omoară, iubito, şi nu putem accepta asta. Nu spune nimic şi nu încerca să mă minţi, căci amândoi ştim deja adevărul. 
sex suf sk8 and rockn'roll   Şi a plecat, fără să îmi acorde măcar răgazul pentru a mă gândi la ceea ce mi-a spus şi pentru a obiecta. Nu mai aveam nici măcar putere să plâng, deşi inima mea o făcea. Am rămas în acel colţ, nemişcată, şi am suferit în linişte, fără să destăinui cuiva păţania mea. 
  Şi timpul a trecut fără ca eu să pot repara ceva. El a avut dreptate, şi nu neg asta. Am ajuns să am 41 de ani şi să sufăr după o dragoste adolescentină demult pierdută, fără să am măcar speranţa că vreodată acele suflete mistuite de durere se vor reuni. Acesta este motivul pentru care evit să trec pe acasă prea des, totul îmi aminteşte de acele ultime clipe de rămas bun..
  Nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul, şi am şi ajuns în aeroport. Am coborât din avion, mi-am revendicat bagajele, am sunat la un taxi şi am fost livrată acasă. Cum bănuiam deja, toată familia era tolănită în jurul focului, discutând aprins pe diverse teme şi ascultând colinde liniştitoare. Mirosul de scorţişoară era prezent prin toată casa..
  Am pătruns tiptil în cameră, şi o mulţime de braţe întinse m-au asaltat. I-am sărutat pe toţi în parte şi le-am oferit cadourile, însă prezenţa unei anumite persoane m-a făcut să tremur, astfel încăt am scăpat vaza modernă primită de la mama pe piatra de granit. El era acolo, şi mă privea uimit, privea cum anii s-au scurs asupra mea şi m-au îmbătrânit. Clar nu mai eram puştoaica tânără şi plină de viaţă de care se îndrăgostise.
   S-a ridicat uşor de pe scaun, şi când credeam că va veni la mine şi mă va săruta..a apărut ea. Verişoara mea, Lilly, s-a aruncat asupra lui şi a început să îl sărute cu poftă. Mă uitam la ei şi eram cuprinsă de o invidie cumulată de-a lungul timpului, atât trupească, cât şi sufletească. El, da, el..Se uita la mine speriat şi nu ştia ce să spună.. Eu, exact, eu..M-am întors şi am trântit uşa după mine, am ieşit afară, am descuiat garajul, am luat vechea maşină a tatălui meu şi am plecat. Unde aveam de gând să merg era limpede: la locul în care ne-am întâlnit prima dată.
Zidne fotografije   Abia când am ajuns în vechea pădure, am observat că mă urmase. S-a dat jos din maşină şi s-a apropiat de mine. S-a dezbrăcat de jacheta călduroasă şi a înfăşurat-o în jurul meu. M-am uitat la el şi am plâns, am plâns ore în şir, unul lângă altul, îmbrăţişaţi, speriaţi şi îngheţaţi de frig. Ne-am contopit şi ne-am simţit din nou ca o singură persoană. Ne-am sărutat. Nu era nevoie să rostim faptul că sentimentele noastre unul faţă de celălalt sunt încă prezente, căci se citea în ochii noştri. Într-un final am întrerupt tăcerea şi l-am întrebat:
   -Lilly?
   Răspunul lui a venit asupra mea ca o palmă peste faţă.
   -E soţia mea.
   Nu îmi venea să cred câte lăsasem să îmi scape. Dar eram convinsă că îl voi recupera. M-a ridicat şi m-a urcat în maşina lui.
   -De ce mi-ai făcut asta?l-am întrebat.
   -De ce ţi-am făcut ce?
   -De ce m-ai trădat?
   -Am încercat să îmi continui viaţa, aşa cum eram convins că vei încerca şi tu să faci. Şi credeam că asta îţi doreşti de la mine, să mă menţin viu cât de cât.
   -Ghici ce, mai bine erai mort! Eşti mort pentru mine!
  Se vedea clar că vorbele mele l-au afectat, a închis ochii şi o secundă a fost de ajuns pentru a conduce la..moarte. Maşina a intrat pe contrasens, şi el a murit. Ne-am izbit de altă maşină. L-am coborât din ea. Am ţipat la el. I-am zis să se trezească, însă nu a vrut. Am plâns. Am strigat. Şi degeaba. Timpul îngheţase în jurul meu. Şi speram că visez, că am un coşmar. Dar era adevărul. Eu îl omorâsem, la propriu. Iar inima mea, era şi ea moartă.
Tumblr_lcn6qcrinz1qf6py6o1_500_large


   M-am urcat împleticindu-mă în maşină şi, sub un scaun, am găsit cuţitul lui. L-am strâns în mână şi mi l-am înfipt în inimă, un ultim gând năvălind asupra mea: dacă el e mort, şi eu sunt moartă, pentru ca eu sunt persoana lui, şi el este persoana mea.
   

   Acum, ce ziceţi? Vă tentează o nouă doză de poveşti? Dacă da, spuneţi-mi, şi se poate rezolva!:)

miercuri, 21 decembrie 2011

Concurs de povesti!

Ieri seara am primit un mail de la doamna mea profesoara de franceza, despre un concurs... 

Ceea ce mi-a placut cel mai mult, a fost faza, cum ca poate participa orice si cerintele sunt foarte simple:

"Orice persoana din lumea intreaga este invitata sa scrie o povestire despre drepturile omului si sa se inscrie in concurs. 
Povestea poate fi scrisa in orice limba si nu trebuie sa depaseasca 650 de cuvinte. Aceastapoate fi scrisa de mana sau tiparita. Participarea la concurs este individuala sau de grup (familie, comunitate, scoala).
Data limita pentru trimiterea lucrarilor este: 22 ianuarie 2012. Mai multe informatii: http://www.regardsdenfants.com 
Numai bine!"


Ce parere aveti? Incercati? 
Eu sigur particip!
Cine mai concureaza, sa spuna!!!
Va pup dragilor!

marți, 20 decembrie 2011

Oare? Vatra Dornei, orasul luminilor?

Tocmai am intrat pe blogul unei prietene foarte bune si citez:


" Cand ma gandesc la Vatra Dornei ma gandesc la orasul plin de lumini in timpul iernii, care fascineaza orice turist... si de ce nu, chiar si pe locuitorii lui.Orice varsta ai avea, atunci cand vii in orasul nostru te simti ca un copil in Taramul Luminilor.
   Omuletii de zapada colorati, stelutele stralucitoare si beculetele multicolore constituie sursa principala de distractie.Nici la Polul Nord nu e ca la Vatra Dornei :)) .... pana si Mosului ii place mai mult in orasul nostru :)"



Sa fie tocmai asa?
Astazi, pe facebook, am fost etichetata intr-o poza a unui prieten si chiar m-a surprins imaginea bradului in sine si nu a pozei. Este foarte frumoasa....
Sa vedeti centrul orasului si zapada proaspat cazuta.
Poate trageti si voi o fuga la mine!!!
Va astept!!!

Un jurnal magic, plin de praf

Jurnalul Prăfuit este o poveste fictivă din 2011 scrisă de mine. Am decis să vă divulg câteva informaţii despre el, ceea ce se află în cele 6 capitole actual, fic care, s-a bucurat de un rating impresionant. Povestea sa a marcat mulţi cititori, ceea ce şi avea de gând, la început părea că nu are succes, că totul se va pierde pe parcurs.
Ceea ce a fost impresionant este însuşi problemele din zi cu zi scrise metaforic, unde mereu se afla câte o rezolvare, o învăţătură. Fiecare personaj are câte o parte din mine iar multe întâmplări din fic sunt trăite şi experimentate de mine. Pe parcursul poveştii aceasta începe să devieze, păstrându-şi intens esenţialul, totodată adoptând diverse genuri, precum dramă, SF, crime, muzică, etc.
Fiecare sfârşit de capitol se termina în suspans, probabil ăsta a fost şi motivul pentru care cititorii doresc să citească din ce în ce mai mult. Am dorit să fac o pauză mică pentru acest fic însă cititorii fic-ului au început să mă contacteze şi să mă întrebe când va apărea urmatorul capitol. Ei bine pentru că următorul capitol va fi parcă rupt din filme aş vrea ca voi să demonstraţi faptul că într-adevăr doriţi să îl citiţi şi să îi "acompaniem" o mică promovare, următorului capitol. Voi garanta că următorul capitol vă v-a capta atenţia şi va merita micul efort care îl depuneţi pentru a fi citit şi de mai multă lume. Aveţi posibilitatea să îl distribuiţi pe facebook, la voi pe blog dacă aveţi şi alte metode de promovare.


Pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba în acest fic şi încă nu l-au citit, se poate găsi aici.
Jurnalul Prăfuit - Prezentare
Capitolele pot fi citite din lista de mai jos:
Roma antică şi chitara Cap. 1
Jurnal picat din pod Cap. 2
Învăţături din necunoscut Cap. 3
Mister dezvăluit, răzbunare Cap. 4
Încălcarea poruncilor Cap. 5
Necunoscutul atacă Cap. 6


Vreau să mulţumesc tuturor care i-au făcut şi îi vor face reclamă acestei poveşti, mulţumesc celor care îl citesc şi celor care au fost interesaţi de poveste. Acum am căutat prin arhivă la Facebook şi Messenger câteva discuţii despre fic şi am decis să le pun şi aici câteva din cele care le-am găsit.

Emanuela Mog***nu: Sunt dependenta de Jurnalul prafuit .. cand vine capitolul 7 ?:D

Dana An**l: tu esti scriitorul fic-ului jurnalu prafuit? vroiam sa te felicit, este extraordinar

dienutzal**ve: Mi se pare super ideea.

Ad**ea: bwă tu ai imaginatzie nu gluma!

Anonim: ieu citesc multe ficuri, cu vampiri, cu varcolaci, din filme, carti, dar a ta mi se pare foarte interesanta, ai reusit sa combiniii multe lucruri e ceva deosebit

ext**y: Num-i place la capitole pentru ca mereu se termina in asa fel incat ma lasa cu gura cascata, as vrea sa ii citesc continuarea dar trebuie sa astept urmatorul capitol.  pe o scara de la 1 la 10 ti-as da nota 9


Dacă aveţi şi voi ceva comentarii despre fic, aştept cu cea mai mare plăcere.

luni, 19 decembrie 2011

Flacăra destinului

De ce plângi, copilo, şi te îneci în lacrimi?
De ce suferi atât, de ce nu încetezi?
De ce nu închizi ochii şi treci mai departe,
În loc să te afunzi în pământ şi să cedezi?

De ce vrei să verşi lacrimi de sânge,
Şi să-ţi împrosti inima de ură?
De ce vrei, iubito, să pleci şi să mă părăseşti?
El te aşteaptă, pe mine mă urăşti..

Aleargă, du-te, eşti liberă,
Dar la mine de te vei întoarce nu te voi primii,
Căci m-ai rănit şi m-ai lăsat aici, singur,
Luptându-mă cu gândurile rele şi oftând.

Pe cine-ncerc să mint, iubito, cu ochi de căprioară,
Căci mereu inima-mi va fi deschisă pentru tine..
Dar în veci nu te vei mai întoarce la mine,
Căci el te-aşteaptă..

Te-aşteaptă sa i te arunci în braţe şi să-l săruţi,
Aşa cum mă înnebuneai pe mine-odinioară,
Vrea să îl înmoi şi să-l iubeşti,
Căci el te aşteaptă, pe el îl doreşti..

Daca simt ca pleaca

Niciodata nu am obisnuit sa scriu ceva pe un blog asa cum simt, asa cum gandesc, asa cum vorbesc in realitate
Mereu imi asezam gandurile si sentimentele dupa care incercam sa le scriu cat mai frumos chiar daca aveam ganduri rele sau sentimente dureroase. La dracu' e acelasi lucru sub o alta forma. Dar acum e timpul sa o fac asa cum ma comport de obicei, atunci cand vorbesc cu cineva fata in fata nu am timp sa imi infrumusetez vorbele doar de dragul de a fi mult mai usor de inteles.
Eu stiu ca acolo unde omul are doar o speranta fara altceva la indemana, rabdarea se va pierde. Si omul ce face atunci? Pleaca! Da normal ca pleaca, cauta ceva care ii ofera o stare de spirit mai buna. Si iubirea intre doua persoane oricat ar fi de puternica, daca nu se afla si putina afectiune, putina pasiune, dorinta...se va pierde in zadar tot. Unul dintre iubiti va pleca, luand si cea mai mare parte din vina asupra lui.
Celalalt nu va putea ramane acolo o viata intreaga, in acelasi loc de despartire, asa ca va pleca si el. Dar cel care ar vrea sa se intoarca cel ce a plecat...nu va uita niciodata acel sentiment pe care l-a simtit.
E normal ca nu trebuie sa fie tot cu acea plecare in gand, la suc, la cinema. Dar seara, nenorocita de seara cand vine, aduce cu ea si niste ganduri, ganduri din trecut, din prezent, dar si din viitor. Iar cand esti singur in pat, te uiti pe cealalta perna. Acolo lipseste ceva! Nu...nu un trup. Un sentiment, o caldura, o iubire.
Dar cand pui mana pe acea perna gasesti numai amintiri. Firar, uneori nici alea.
Iar daca ea a plecat, nu mi-e usor. Dar totusi ma bucur ca a plecat. Pentru ca va avea parte de acel ceva care intodeauna exista intre doua persoane. Totul e perfect dar acel ceva e enervant cum isi baga coada peste tot.
Imaginati-va daca a-ti fi casatoriti si unul dintre voi va trebui sa plece in strainatate sa munceasca pentru a avea cuplul un viitor mai bun.
Cel ce ramane asteapta. Mai ales daca este si un copil la mijloc. Dar daca nu se mai intoarce?
Dar daca nu ar fi la mijloc acel copil si acel act de casatorie?
Toata iubirea se va pierde undeva...insa nu va fi uitata.
Iar ce doare foarte mult este atunci cand cineva se ofera fara sa ii ceri, sa iti dea un ajutor dar...parca tot pe tine te invinovateste. Te face sa iti pierzi curajul care l-ai avut inainte sa primesti si ajutor incat renunti sa mai lupti. Pe urma te bazezi ca acel ajutor care...se pierde in zadar. Si nu rezolvi nimic. Chiar nimic, firar!
Si apoi ramai singur...singur in acel pat asteptand iarasi noaptea care aduce cu ea din nou acele ganduri intunecate. Pana cand un ''noroc'' pica intr-o zi chiar in fata ta si profiti de el pana va pleca si acel noroc. Si iarasi pleaca in timp ce vine noaptea.


"Sa nu ma crezi pe cuvant"

duminică, 18 decembrie 2011

Rătăcitoare într-o viaţă colorată..

   Hey, copii! Mulţi dintre voi mă ştiţi deja presupun, sunt bizara şi nebuna Kyky.;)) Ce caut pe aici? Nu, nu m-am rătăcit. Îmi doream de mult timp să fac parte din echipa acestui blog, şi acum este momentul meu. În urma anunţului dat de Camelia, care este şi o prietenă, defapt o soră pentru mine, am decis că este cazul să mă alătur acestui blog. De ce? Pentru că vreau să crească mare.
  Nu ştiu încă cu ce vă voi impresiona, dar sper că vă va plăcea!:D
  Încă o dată, mulţumesc Camelia, te iubesc!:)

Nevoie de ajutor :)

Buna din nou!
Asa cum am spus si in postul de mai jos, am nevoie de ajutorul vostru! 
Dar mai intai trebuie sa va dau o veste.
Stiti ca sunt in clasa a XII-a si Bacalaureatul se apropie (sunt mai putin de 7 luni si am niste emotii foarte mari) si vreau sa ma pregatesc pentru aceast prag al vietii mele asa cum trebuie. In consecinta, ar cam trebui sa ma concentrez numai pe scoala, in special pe romana, matematica si fizica 
( Da, acestea sunt materiile din care voi da Bacul) si sa las in urma cam tot ce imi face placere (asta nu inseamna ca nu voi mai scrie pe blog. Veti sti tot ceea ce fac eu).
De accea, am nevoie de ajutorul vostru! Mai bine spus, am nevoie de cineva (fata sau baiat), care sa se ocupe de blogul meu. Tot ce ii cer acelei persoane este sa fie serioasa, sa aiba multa imaginatie si daca poate, sa posteze saptamanal cate ceva pe blog (imagini, impresii, recenzii la carti, nazdravanii, tot ce vrea el, pana la limita bunului simt). 
Oricine vrea sa se ocupe de blog si crede ca se poate descurca cu el, sa ma contacteze :) Mi-ar placea ca in timpul vacantei sa gasesc persoana potrivita. 
Daca intr-un interval de timp, va absenta nemotivat de pe blog, aceasta nu va mai putea face parte din familie.
As fi foarte fericita, daca as gasi pe cineva de incredere si cine stie? Poate chiar vom deveni buni prieteni...
Va pup pe toti si va doresc o saptamana foarte frumoasa! 
Nu uitati, la inceput de week-end, vom imparti cu totii impresiile de sfarsit de semestru! Mediile generale la control :))


Ioana

Zapada!!!

Buna, buna!! Salutari la toata lumea!!! 
Ce faceti???
Va anunt ca la mine, la Vatra Dornei ninge foarte tare si pentru toti care sunt dornici de zapada si practica sporturi extreme, vreau sa le spun ca sunt bine veniti in micul meu orasel!!!
Eu sunt bine, foarte bine chiar.
Mai este doar o saptamana de scoala si vine vacanta.
Trei saptamani, va vine sa credeti?
Mie sincer, nu!
Putin mai tarziu, voi veni cu un mic anuntel! Sper sa ma puteti ajuta cu el!
Va pup pe toti si week-end placut (cat a mai ramas din el)

vineri, 16 decembrie 2011

Urasc ca te iubesc



Iubesc pentru ca te iubesc
Si iubirea-i infinita si nemarginita...
Iubesc pana si vorbele pline de venin 
Aruncate in bataia vantului
Iubesc buzele tale si parul tau
Si ochii tai caprui si mari de copilas
Iti iubesc gandurile si saruturile tale tandre
Iti iubesc visul, basmul
Iti iubesc viata ta complicata si usoara..
Iubesc fumul tau de tigara care, 
Imi este atat de daunator
Insasi dragostea ta pentru mine este daunatoare...
Si mie si tie caci simt ca voi pleca...
Azi voi muri si te voi lasa in urma mea, 
Dezamagit de cuvintele mele fara sens si rost
Pierdut in lumea asta mare, singur
Vei fi strain de toate cele
Dar vei spera si vei uita
Cu totul de insasi viata mea trecuta.
Azi voi muri si cu ultima-mi suflare voi sopti
Ca te iubesc....
Voi regreta ca voi lasa in urma 
Un suflet nobil de copil...dar tu, 
Tu cu harul tau divin
Ma vei uita...
Atunci voi intelege ca ultima-mi suflare
A fost un chin si toata viata
A fost un dar creat de Dumnezeu....
Un singur lucru nu uita:
Viseaza, caci fara vise nu esti tu!!!!